A fost odată 2011…

Întotdeauna mi-au plăcut povestile. Şi nu pentru că au “happy end” ci pentru că totul gravitează în jurul personajelor. Ele dau viaţă firului epic şi însufleţesc scenariile marilor regizori. Cu un ton deloc melancolic, recunosc, mă amăgesc cu credinţa că viaţa e o poveste cu întâmplări frumoase, întâmplări care pot fi împărtăşite doar cu oamenii căruia aparţii, oameni uniţi prin ceea ce de mult stătea la baza virtuţilor umane. E vorba despre ceea ce numim fidelitate.

În altă ordine de idei, scopul acestui articol nu este acela da e ajunge la lamentari filosofice ci de a împărtaşi  cu tine, draga cititorule, experienţa unui sfârşit de an, a unei file din povestea care îşi urmează cursul pe “Tărâmul Fidelia Casa”.

Începuturile sunt întodeauna seci, te acomodezi cu personajele, încerci să identifici stilul scriitorului şi să nu pierzi niciun detaliu presărat de povestitor. Şi în povestea noastră lucrurile au stat la fel. Ne-am adunat cu toţii, care mai de care mai cufundaţi în relaxul pernei de acasă, care înfometaţi, care nerăbdatori, însă toţi aliniaţi la sunetul de start al Marelui Regizor. Şi am pornit spre locul unde aveam să depanăm povesti de altă dată, să retrăim momente care au întremat oaresce sentimente în noi, cândva, să proiectam într-un viitor apropiat un nou parcurs al nostru. E locul de poveste de anul acesta, Gura Humorului, Pensiunea Elegance.

Totul a fost ţesut architectural de către Marele Regizor, care a ştiut să rânduiască personajele pe scena reuşind să transmită optimism şi emoţie până şi celor mai noi membri din familie. Am fost fost rând pe rând personajul central al poveştii şi am aplaudat cu încredere la finele fiecărui discurs.

Şi pentru că (facând abstracţie de cele câteva zile pe an când ne îndreptăm paşii spre alte meleaguri) datoria noastră este să rămanem conectaţi la cotidian, la dorintele tale, Marele Regizor a decis să vina în întâmpinarea noastră cu echipamente de ultima generaţie, cu lucruri fine şi personalizate. Evident, a avut grija să semneze un contract de prestări servicii cu însuşi Mos Crăciun.

Ştiu, mulţi dintre noi tind să creadă în poveştile tipice numai cu personaje bune, pozitive, care biruie în lupta cu personajele negative. Dar povestea noastră e un pic altfel, motiv pentru care am decis să ne costumam în hibrizi ai naturii extra (terestre) şi să ne adunăm la “petrecerea de Halloween”. Luuung prilej de teze şi de ipoteze. Recunosc, doar unele din accesoriile vestimentare (pantofii) ne-au ajutat să ne identificăm între noi ca altfel nu se mai înţelegea om cu… (ne)om, după cum zice o zicala românească.

Şi ne-am distrat fericiţi, până în zorii dimineţii, care ne anunţau un drum de întoarcere către Iaşul cu “personaje  importante, cladiri-monument, totul completat de poveşti savuroase, cu parfum de epocă”-Ion Mitican

1 Comment. Leave new

Naratorul il cunosc,nu putea fi decat fiinta cea mai draga miee,se vede adevarata ta valoare si inteligenta.Bv bv bv bv meriti toot ceea ce INSEMNI TU….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>