Echipa, melanj între oameni şi simțiri

De curând s-au împlinit 6 ani de când am pășit pentru prima dată în Agenția Imobiliară Fidelia Casa; de când am simțit că ceva aici funcționeaza bine, că aici mi-e locul, că aici perseverența mea va da roade.
E un moment bun, zic eu, pentru o introspecție…

Cei 6 ani au trecut frumos și repede; cei 6 ani conțin amintiri de neuitat, oameni dragi, rezultate pe măsură…
Am evoluat…atât eu, ca individ, cât și firma…
Care să fi fost rețeta, “cheia fericirii” dacă e să citez persoana a cărei viziune ne-a adus pe toți până aici?

Dintotdeauna la noi lucrurile și sistemul au fost structurate în jurul echipei/echipelor.
Dar cât de importantă este echipa și ce face ea?
Mai mult de atat: Ce este echipa și de ce e bine să lucrăm într-o echipă?

Pornind de la articolul scris de Cristina Scutaru (Trainer, Coach&Speaker), articol apărut în revista Business Woman, mi-am propus să analizez un pic cei 6 ani (mai ales sursa rezultatelor de până acum), să despic firul în patru și să le demonstrez “individualiștilor” că echipa e tocmai rețeta succesului și te ajută să ajungi în top.

Definiția din Dex al echipei este: “grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc, în același timp, o muncă sau o acțiune comună“.

“Munca în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comună, capacitatea de a direcționa realizările individuale spre obiectivele organizaționale. Este sursa ce le permite oamenilor obisnuiți să atingă rezultate neobișnuite.” spunea Andrew Carnegie – cel mai bogat om din lume in 1901.

Cu alte cuvinte, echipa este un grup de oameni care lucrează împreună pentru îndeplinirea unui scop comun. “Nu este o familie, nu este un grup de prieteni, reprezintă doar oameni care sunt împreună pentru o perioadă limitată de timp și colaborează pentru atingerea unui țel comun, care trebuie să fie clar pentru fiecare membru al echipei. Fiecare individ are propria personalitate, propria agendă, de foarte multe ori, însă echipa devine funcțională atunci când membrii ei vin cu experiențe proprii, cu abilitațile si punctele forte, iar rolurile sunt împărțite, bine determinate și asumate de fiecare în parte“.

Fiecare dintre noi are, cu siguranță, anumite tipare/modele după care se ghidează, admiră realizări individuale ale unor oameni, visează să ajungă undeva, sus, însă, dacă stai să te găndești un pic, drumul până acolo nu îl parcurgi niciodată singur. Nimeni nu a realizat ceva cu adevărat măreț, de valoare, singur. Lucrând într-o echipă, toata lumea are de câștigat.
Cu toții avem plusurile și minusurile noastre. Într-o echipă acestea se întrepătrund, plusurile devin avantaje, iar minusurile se estompează.

“Mai multe persoane implicate în proces înseamnă mai multe idei, resurse și energie. De asemenea, sunt mai multe perspective cu privire la modul în care poate fi atins un scop, echipa formulând mai multe alternative pentru fiecare situație în parte. Membrii unei echipe împart victoria dar și înfrângerea deopotrivă.”

Cum spuneam echipa presupune un grup de oameni, iar oamenii vin cu propriile slăbiciuni, temeri și răni personale. Pot interveni multe piedici, cum ar fi: eu-l (nu recunoști că nu poți face totul singur), nesiguranța (te simti amenințat de alți oameni), naivitatea (subestimezi dificultatea realizării unor lucruri mari), temperamentul (unii oameni nu sunt foarte sociabili din fire).

Modul în care relaționezi cu cei care iți sunt colegi se schimbă de la un job la altul (în mod normal, pentru că și colegii sunt alții)  iar tu trebuie să fii pregătit/ă de fiecare dată să te adaptezi cât mai repede noilor cerințe și parteneri de lucru. Cu toate că poate părea dificil (sau chiar este?!) și “peste mână” să schimbi/îmbunătățești un element (poate) definitoriu al personalității tale, e vorba doar de perspectivă. Se spune că “atragi mai multe muște cu miere decât cu oțet”. Așa e și cu oamenii dintr-o echipă: lumea va fi mult mai deschisă (oportunităților, task-urilor, obiectivelor, schimbărilor) dacă cei care fac parte din ea “modifică” ceva din comportamentul/atitudinea pe care le afisează; rezultatul va fi creșterea productivității și, bineînțeles, atingerea acelui țel comun la care făceam referire (iar odată cu acesta și al celui personal).

Mi-a plăcut foarte mult jocul de cuvinte al Cristinei, joc ce mi s-a părut sugestiv în a exprima eșecul unei echipe atunci când sarcinile nu sunt bine definite și rolurile individuale nu sunt asumate:
“Erau patru persoane care se numeau TOȚI, CINEVA, ORICINE și NIMENI. Lui TOȚI i s-a cerut să îndeplinească o sarcină foarte importantă. TOȚI era convins că CINEVA o va face. ORICINE putea să o facă, dar NIMENI nu a făcut-o. CINEVA s-a supărat pentru că era treaba lui TOȚI. În final, TOȚI dădea vina pe CINEVA, când de fapt NIMENI nu a făcut ce ORICINE putea să facă.”

Cu toate că nu se dovedește a fi cel mai ușor lucru din lume, de obicei concentrarea pe scopul comun surclasează ambițiile personale iar motivul principal, în cazul nostru cel puțin și în accepțiunea mea, este pentru că avem încredere unii în alții.
Meredith Belbin spunea că “Oamenii nu sunt perfecți, dar că o echipă poate fi“.

Iar noi…..noi suntem pe drumul cel bun!